6 decembrie – Sfântul Ierarh Nicolae

Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira, este cel mai cunoscut și iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe. Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, și trecut la cele veșnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre, Turcia), acest sfânt ierarh s-a făcut pe sine chip al smereniei și al sărăciei, slujind lui Dumnezeu și semenilor săi, nu numai până în ultimul ceas al vieții sale, ci și până astăzi.

Sfântul Ierarh Nicolae din Mira Lichiei este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor mici.

Acest mult-iubit sfânt a fost rânduit spre cinstire în ziua de 6 decembrie pentru că în această zi el i-a apărut în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i să-i ierte pe cei trei tineri nevinovați care urmau a fi omorâți a doua zi.

Deși a fost cunoscut și iubit încă din timpul vieții sale, săvârșind nenumărate minuni, ierarhul din Mira începe să fie cinstit mai ales începând cu secolul al VI-lea, la peste două sute de ani de la adormirea lui în Domnul, când numele său apare menționat într-un martirologiu roman. În același secol, episcopul Nicolae din Pinara, înălța o biserică închinată Sfântului Nicolae din Mira Lichiei.

Deși papa Nicolae I al Romei zidește un mic altar închinat Sfântului Nicolae în secolul al IX-lea, abia începând cu secolul al X-lea cultul sfântului din Mira începe să se răspândească puternic în Apus. O ctitorie de seamă în această privință este biserica bizantină din Burtscheid (lângă Aachen, Germania), zidită de Oton al III-lea, care este așezată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.

În perioada cruciadelor, nenumărate Sfinte Moaște au fost luate din Răsărit și duse în Apus. Astfel, în secolul al XI-lea, un grup de șaizeci și doi de cruciați din localitatea italiana Bari au luat (furat) din Mira cinstitele Moaște ale Sfântului Nicolae. Pentru a fi întâmpinate cum se cuvine, episcopul Nicolae din Veneția ridica două biserici mărețe închinate sfântului, una în Bari (1036) și alta în Veneția (1039); ambele biserici au fost sfințite în data de 9 mai 1098.

Cele mai multe date biografice despre ierarhul din Mira provin din lucrarea medievală „Legenda aurea”, scrisă de Iacob de Voragina, în anul 1264. Odată cu încreștinarea slavilor, cartea amintită a fost tradusă în limba slavonă, drept pentru care cultul Sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula al agriculturii.

Treptat, sfântul din Mira a început să aibă parte de un cult tot mai accentuat. Astfel, multe dintre bisericile închinate sau nu acestuia, au fost împodobite cu un ciclu întreg de fresce biografice înfățișând principalele momente din viața sfântului.

În rândul frescelor intitulate sugestiv „Viața Sfântului Nicolae” apar scene precum: nașterea sfântului; sfântul învățând carte, lângă educator; hirotonia sfântului întru diacon; sfântul arunca bani în casa celor două fete sărace; hirotonia sfântului întru preot; sfântul învie un corăbier; hirotonia sfântului întru episcop; sfântul în temniță, primind Evanghelia de la Hristos și omoforul de la Maica Domnului; sfântul tăind un copac în care ședeau diavoli; sfântul scăpând de la moarte pe cei trei tineri; sfântul dărâmând o capiște idolească; sfântul apărând în vis împăratului Constantin și lui Avlavie; adormirea sfântului.

Astăzi, ierarhul din Mira este cunoscut în toată lumea, fiind mult cinstit și iubit de credincioșii de pretutindeni. Precum odinioară Sfântul Nicolae și-a pus sufletul pentru poporul său, tot așa și astăzi, el își înalță rugăciunea cea cu îndrăzneală pentru nevoile tuturor celor care-l caută cu credință.

De la Sân Nicoară la Moș Nicolae

Sărbătorile de iarnă erau în trecut un prilej de bucurie pentru cei mici, care așteptau cu nerăbdare prima zăpadă și sosirea lui Moș Nicolae și a lui Moș Crăciun. Câți dintre ei își mai lustruiesc astăzi ghetele, pentru ca Moș Nicolae să le umple cu cele mai frumoase jucării și cele mai gustoase dulciuri? Din păcate, din ce în ce mai puțini copii simt cu adevărat spiritul Crăciunului și al sărbătorilor de iarnă, în general, deoarece sunt bombardați de jocurile pe calculator și de conversațiile cu prietenii pe rețelele de socializare.

Știm tot mai puține despre identitatea și biografia reală a Sfântului Nicolae, deși încă îl ținem foarte drag. Sân Nicoară (Nicoară este cea mai veche formă românească a numelui, venită direct din latină), cum i se zicea în lumea tradițională, este mai degrabă un personaj mitologic, în jurul căruia s-au țesut legende diverse și uneori năstrușnice, cu vagi ecouri în cultul bisericesc. Așa bunăoară, el ar fi al doilea sfânt făcut de Dumnezeu și ar sta de-a stânga Acestuia (primul făcut, Mihail, are cinstea să stea de-a dreapta). Sân Nicoară (ajutat de Sân Toader) păzește Soarele, ca nu cumva s-o tulească și să lase lumea în beznă și frig. E bătrân, dar în tinerețile lui unii zic că ar fi fost podar, iar alții că ar fi fost corăbier și pescar. El ar fi oprit și apele Potopului pe vremea lui Noe. De altfel, e mai mereu ud și cam posomorât. Se pare că ipostaza mai vioaie a lui Moș Nicolae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminți, dar și nuielușe pentru cei neastâmpărați) e o inovație orășenească, prefigurând dărnicia mai substanțială a lui Moș Crăciun.

Datini, tradiții și obiceiuri românești în luna decembrie

sursa: http://azm.gov.ro/datini-traditii-si-obiceiuri-romanesti-in-luna-decembrie/#

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

four × 4 =