Apicultura

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Apicultura – Cap.1. INTRODUCERE

Apicultura este o ştiinţă în posesia unei bogate experienţe, potrivit căreia apicultorul este obligat să intervină numai atunci când ştie cu precizie ce lucrări are de făcut, cerându-i-se a avea şi a cultiva un ascuţit şi penetrant spirit de observaţie, fără de care nu poate practica cu succes creşterea albinelor. Apicultura modernă, prin toate mijloacele şi metodele, prin selecţia de masă şi individuală, caută să pună în producţie numai albine productive, fixarea definitivă a unei linii putând fi considerată atinsă abia după mulţi ani de muncă, căci lucrarea trebuie făcută în toate stupinele dintr-o regiune, numai astfel putându-se ajunge la producţii constante şi mari.

Ca apicultor, daca vrei sa faci treaba buna, trebuie sa iubesti albinele. Trebuie sa le cunosti firea si sa le ingrijesti. Recolta de miere depinde de felul in care ajuti albinele in momente de restriste. Pentru asta e musai sa stii cum se imparte anul calendaristic al albinelor.

Cea mai grea perioada a anului este iarna. Din noiembrie sau de la primul val de frig, albinele intra in perioada de „iernare”. Albinele nu ierneaza ca ursul, adica nu „hiberneaza”: ele sunt active tot timpul insa iarna nu mai ies din stup. Cind e frig afara se string ghem in jurul matcii si o apara cu caldura lor. In interiorul ghemului sunt 24 de grade constant si albinele stau „afanate” ca sa permita matcii sa se miste. La exterior, ghemul e compact iar temperatura e cu 2-3 grade mai ridicata decat in afara stupului. Cand temperatura scade, albinele dau din aripi si incalzesc aerul pentru ca totul sa revina la normal. Apicultorul trebuie sa le dea de mancare acestor „gardiene” ale stupului, caci altminteri le scade puterea si intreaga familie e pusa in pericol. Pe perioada iernii albinele tin curat in stup, curata fagurii si scot afara „martirii” de la exteriorul ghemului care au murit de frig.

In jurul datei de 10 ianuarie incepe cea de-a doua perioada a iernatului, adica albinele incep sa creasca puietul de pe faguri. Pe masura ce creste ziua si temperatura de afara, puietul se dezvolta iar albinele care l-au ingrijit imbatranesc. In februarie si martie apar din ce in ce mai multe albinute iar in aprilie stupul e primenit: albinele care au avut grija de stup peste iarna mor si sunt inlocuite de tinerele generatii. Acestea sunt viguroase si numai bune pentru cules nectarul din care se va obtine mierea; dar tocmai din cauza efortului pe care il fac, ele au o viata mult mai scurta, cam 35 de zile.

In mai familia este puternica si numeroasa. In iulie stupii au cea mai mare populatie de albine. De aici incolo pina la sfarsitul toamnei, albinele vor munci ca sa faca miere buna.

Albinele sunt poichiloterme, cu aripi membranoase din ordinul Hymenoptera, familia Apide, specia Apis mellifera L, din categoria insectelor sociale poliforme. Necesitatea de a se aduna în grup, se datorează organismului lor poichiloterm, care, prin el însuşi nu poate să dea insectei izolate posibilitatea de a-şi păstra temperatura proprie care să-i asigure vieţuirea.

Albinele au un rol important în viaţa plantelor, contribuind la polenizarea florilor şi mărirea producţiei. Albinele sunt grupate în jurul reginei, într-o populaţie numită colonie, a cărei mărime variază în funcţie de sezon (între 10.000 şi 80.000 de indivizi) şi de bogăţia resurselor nectaro-polenifere care asigură vigoarea coloniei.


Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

two × 1 =