Cazul „Anca“, cea mai mare eroare judiciară din România

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cazul Anca reprezintă cazul judiciar declanșat de uciderea unei tinere în vara anului 1977. Este considerat cea mai mare eroare judiciară din România. Sub presiunea directivelor regimului comunist, interogatoriile au fost efectuate abuziv, fiind arestate și condamnate persoane nevinovate.

Anca Brocățeanu, în vârstă de 18 ani din Sibiu, venise în București la o mătușă, în luna iulie a anului 1977 pentru a susține un examen de admitere la ASE. În după-amiaza zilei de 6 iulie părăsește adresa rudei pentru a vedea listele de repartiții a candidaților la examen. Din acel moment nu mai este văzută în viață, iar a doua zi mătușa anunță dispariția acesteia.

La 8 iulie, în Parcul Hipodrom este găsit un pachet care conținea două mâini ale unei femei. Miliția declanșează căutările și în următoarele zile sunt descoperite celelalte porțiuni ale cadavrului, împachetate și aruncate în zone diferite. Astfel, capul este găsit în vecinătatea Spitalului Colțea. Conform examenului medico-legal, victima fusese ucisă prin asfixiere. Tânăra fusese violată și deposedată de bijuterii.

Deoarece cazul avusese loc la scurt timp după seria de asasinate ale lui Ion Rîmaru și putea provoca panică, Ceaușescu dă ordin ca făptașul să fie prins cât mai curând, pentru a nu comite și alte crime. Mai mulți ofițeri, subofițeri și alte persoane cu funcții înalte din Miliție și Procuratură se implică în desfășurarea anchetei, însă cu un exces de zel deosebit, care conduce la erori judiciare.

Pe 15 iulie este reținut Gheorghe Samoilescu, taximetrist născut în 1951, care recunoaște că întâlnise victima în tramvai, îi propusese o aventură și că o deposedase de un lănțișor de aur. Acesta devine principalul suspect al crimei și este arestat preventiv pentru 30 de zile.

Supus unei anchete dure, însoțită de torturi și amenințări, Samoilescu este nevoit să recunoască tot ce i se ceruse. Este condamnat la 25 de ani de detenție, din care a efectuat doar cinci, deoarece abia în 1981 este descoperit adevăratul vinovat. Acesta era Cozmici Romca, un pictor mediocru, care între timp a mai comis o crimă similară. Samoilescu este eliberat, dar cu sănătatea distrusă și cu ambii părinți decedați din cauza grelelor încercări prin care trecuseră. Samoilescu a decedat în 2005, de cancer pulmonar.

Ȋn iulie 2013, Laura Tarchetta a dat în judecată statul român solicitând „reparare prejudicii erori judiciare”. Statul român a ivocat „excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune”.

În procesul Tarchetta versus statul român, în februarie 2014, Tribunalul Bucureşti a decis ca statul trebuie să plătească 500.000 de euro cu titlu de daune morale „ca urmare a erorii judiciare săvârşite împotriva defunctului Samoilescu Gheorghe”.

Decizia a fost atacată cu recurs de statul român, iar în data de 20 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat: „despăgubirile cuvenite reclamantei sunt în cuantum de 10.000  de euro, în echivalent în lei la data executării efective”. Sentinţa a rămas definitivă.

La 38 de ani de la înfăptuirea nedreptăţii împotriva familiei Samoilescu, statul plăteşte pentru ceea ce s-a intepretat a fi o „eroare judiciară“, 10.000 de euro, adică de 50 de ori mai puţin decât solicitase urmaşa părţii vătămate.


Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

3 × one =