Cum îl mănâncă iepuraşul pe urs

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cum îl mănâncă iepuraşul pe urs

Iepuraşul îşi făcea lucrarea de licenţă. Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă:
– Ce faci, iepuraşule, despre ce scrii tu acolo?
– Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraş.
– Ha, ha, ha… păi cum o să mănânce un amărât de iepuraş o vulpe? Poate invers…
– Cercetare ştiinţifică, vulpeo. Dacă nu crezi, te aştept diseară la vizuină.
Dimineaţa, pădurea… încremenită de mirare… În faţa vizuinii, pielea vulpii era întinsă la uscat.
Curios, lupul apare şi el la iepuraş şi îl întreabă:
– Despre ce scrii tu acolo, iepuraşule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licenţă. Studiez cum e mâncat lupul de către iepuraş.
– Ha, ha, ha… cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare şi tare ca mine?
– Asta e cercetare ştiinţifică serioasă, dacă nu crezi… ne vedem diseară la vizuină.
Dimineaţa, stupoare mare în toată pădurea… pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii.
Nemairezistând, ursul o apucă şi el spre iepuraş şi îl întreabă:
– Despre ce mai scrii tu acolo, iepuraşule?
– Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraş…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui, pricăjitule? Cum să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi?! Aceasta este o cercetare ştiinţifică, nu e o glumă.Vino diseară la vizuină şi ai să te convingi!
În dimineaţa următoare, toată pădurea era şocată. Pielea ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului şi cea a vulpii.
După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră speriate care încotro, iepuraşul ieşi râzând din vizuină, de gât cu leul care îi spuse:
– Ai văzut, iepuraşule? Ce îţi spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul…


Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

thirteen − eight =