De ce se dezbracă bicicliștii de pe Biciclescu.ro

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1. De ce se dezbracă bicicliștii de pe Biciclescu.ro?

Pentru că vor. Primii oameni pe care i-am contactat au fost amici de-ai mei, bicicliști înrăiți, oameni implicați în comunitatea bicicliștilor din București. Da, chiar există o astfel de comunitate organizată. It’s a thing!

Am contactat oameni care au ateliere și afaceri și lucrează într-un domeniu ce are de-a face cu pedalatul. Am primit multe răspunsuri pozitive din partea acestor oameni pentru că au înțeles “trucul”, au înțeles ideea, au înțeles de ce facem asta.

Acum, după o lună, suntem efectiv “bombardați” cu cereri de implicare. Acum câteva ore am fost cu Radu la o întâlnire cu o viitoare dezbrăcată româncă ce locuiește de cinci ani în Olanda. Vrea să se implice pentru că știe cât de importantă este bicicleta într-un mediu urban.

Am ajuns cu Radu la întâlnire și am fost amândoi impresionați de cât de pregătită era această fată. Știa exact cum vrea să facă pozele și exact ce mesaj vrea să transmită. Peste două săptămâni o veți cunoaște. Luni avem sesiunea foto.

2. Totuși, care este ideea din spatele Biciclescu.ro?

Ideea este foarte simplă și sinceră: vrem să atragem atenția asupra bicicliștilor și a bicicletelor. Asta-i ideea principală.

Scopurile secundare sunt: să arătăm că bicicliștii sunt fragili, să arătăm că bicicliștii sunt și ei oameni, să arătăm că bicicliștii nu-s neapărat “ecologiști” sau “anti-mașini” și că fiecare biciclist este diferit și are o altă poveste.

Dar, da, îi dezbrăcăm TOCMAI ca să ajungem la cât mai mulți oameni.

Am organizat marșuri de biciclete acum câțiva ani. M-am implicat constant. Am fost la Primăria Municipiului București. Am sunat la poliție ori de câte ori a fost nevoie. Sunt un om implicat. Vreau să fie bine Bucureștiului. Vreau să fie bine tuturor.

Niciodată n-am atins atâta public cât am atins într-o singură lună de bicicliști dezbrăcați. Pentru că, desigur, sexul vinde.

‘Ok’, veți zice o parte din voi, ‘dar mulți oameni vin, se uită la poze și apoi închid site-ul. Cum vă ajută asta? Sau cum ajută asta Bucureștiul sau România?’

Ei bine, eu cred că fiecare postare pe Biciclescu și fiecare vizitator de pe Biciclescu este impactat cel puțin oleacă în subconștient. Iar asta, pentru mine, este un prim pas.

Nu știu dacă cineva a mai observat asta, dar în ultimii 3-4 ani tot mai multe magazine își pun biciclete în geamuri. Magazinele de haine, băncile, farmaciile și cafenelele din București și-au pus biciclete decorative în magazine. Recent o anume bere a început să se promoveze puternic prin intermediul imaginii bicicletei.

Companiile încep să se promoveze “prin biciclete”. Pentru că bicicletele sunt cool. Iar eu asta-mi și doresc: ca bicicletele să fie cool, mainstream. Vreau ca Bucureștiul să fie PLIN de biciclete. Pentru că eu cred că așa ne va fi puțin mai bine – din multe puncte de vedere.

3. Și nu-i totuși puțin ipocrit să te folosești de sex?

Poate că este. Dar, repet, am încercat și alte metode. Am o afacere socială, o asociație, prin care promovez pedalatul. Impactul este minuscul în comparație cu ce a putut atinge un proiect simplu precum Biciclescu.ro într-o lună.

Poate că este puțin ipocrit – dar îmi asum că “vând” un lucru de viitor, un lucru în care cred cu tărie, un lucru ce va ajuta pe toată lumea. Vând de fapt o idee: ideea că a te da cu bicicleta este mișto, este sănătos, este frumos, este soluția…

Eu (și la fel și Radu) suntem foarte împăcați cu ceea ce facem cu acest proiect și direcția în care-l ducem și impactul pe care l-a avut într-un timp atât de scurt.

Dar totodată suntem conștienți că este un proiect ce se definește și redefinește constant. Încă nu ne este clar ce fel de poze vrem să facem. Încă nu ne este clar ce fel de povești vrem să spunem. Încă testăm, încă ne jucăm, încă experimentăm. Acest “încă” probabil că va fi veșnic, de fapt.

4. Ce vă iese din chestia asta? Nu pot să cred că nu vă iese nimic!

Ne ies ochii. E multă muncă în spate. Multă sincronizare cu oamenii pe care-i dezbrăcăm. Pentru șapte cadre publicate, Radu trage mult mai multe cadre. Fiecare lucru pe care-l scriu despre un om dezbrăcat este verificat cu personajul central. Unii nu vor să dezvăluim anumite lucruri despre ei. Unii vor.

Realist vorbind, momentan ne-au ieșit următoarele lucruri din acest proiect: Am cunoscut oameni faini. Mulți. Și încă cunoaștem. Precum tipa de care ziceam mai sus, cea din Olanda …

Totodată am câștigat atenție, noi doi, ca “persoane fizice”. Iar asta ne poate aduce noi joburi. Lucru ce ne bucură, desigur, dar nu poate fi “cântărit”. Nu acesta-i motivul pentru care ne dăm peste cap să facem Biciclescu. Facem acest proiect pentru că amândoi credem că poate planta o sămânță în capul celor ce văd rezultatul final.

5. De ce fetele sunt mai dezbrăcate decât băieții?

Nu sunt. E doar o iluzie. O femeie ce-și arată sânii este considerată “nud” în societatea de azi. Dar un bărbat “la bustul gol” nu este considerat nud. Ca idee, chiar și Facebook-ul ne-a obligat să cenzurăm sfârcurile unei femei, dar nu și sfârcurile unui bărbat. Asta este societatea și astea-s valorile și standardele actuale.

Personajele sunt libere să arate cât de mult vor. Noi nu-i forțăm să ne arate ceva anume. Unii sunt mai deschiși, alții dimpotrivă. Cert este că, momentan cel puțin, toți cei patru dezbrăcați au ajuns goi-pușcă. Dar, în fine, pentru mine astea-s detalii.

Eu n-am analizat “deschiderea” fiecărui personaj în parte, ci văd acest proiect ca pe un tot.

Na, nu știu, am simțit nevoia să scriu aceste rânduri. Dacă apar și alte întrebări (prin comentarii) voi încerca să răspund.

Dacă există critici, feedback, felicitări sau injurii la adresa noastră sau la adresa proiectului, la fel, le aștept cu drag în comentarii.

Articol preluat: arielu.ro

vezi si: biciclescu.ro


Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

seventeen − 11 =