Delegarea gândirii

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Două femei la Lidl. Vor să-și cumpere sfeclă roșie feliată, o marcă pe care o cunosc. Pe rafturile cu murături se aliniază și borcanele cu sfeclă. Numai că e o problemă, borcanele au etichete cu sfeclă roșie răzuită, iar în ele e sfeclă feliată. Nu e diferență de preț, producătorul a pus etichete greșite. Una dintre femei cumpără, cealaltă nu. „Cum să iau, când e altceva pe etichetă?”, zice. „Dar tu nu vezi ce e în borcan?”, îi răspunde cealaltă.

Întâmplarea e grăitoare pentru ce se petrece în societate. Enorm de mulți au mai multă încredere în etichete decât în propriii ochi.

S-a ajuns ca proiecția realității să fie mai importantă ca realitatea. 
Unul ce are mai mulți bani în buzunar decât anii trecuți, care are condiții de viață incomparabile cu ce a avut, a ajuns să spună că o duce mai rău, fiindcă așa i-a turnat constant în cap propaganda. Și să acționeze în consecință, după date aleatorii. Trăiește de spui că nu-și trăiește viața lui, cea reală, ci viața proiectată de păpușari, una falsă. 
Omul parcă și-a delegat gândirea altuia pe care nici nu-l cunoaște. Așa ceva nu s-a mai întâmplat în istorie. Fenomenul este potențat de lipsa de cultură.

Totdeauna, fiecare a judecat societatea, în principal, după experiența directă, nu după cea livrată, etichetată și valorizată de te miri cine prin intermediul internetului. E o vraiște mentală care nu știu încotro va duce omenirea. Dar nu spre alegeri raționale.

autor: Alexandru Petria

 


Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

20 + 7 =