Doi moşnegi…

Doi moşnegi
de Ion Pribeagu

Doi moșnegi, uitați de vreme, într-o zi se întâlnesc.
– Ce mai faci mai moș Ioane? Mândrele te mai iubesc?
– Ce să fac, măi Petre dragă, lupt cu bătrânețea grea,
Dar am cunoscut o tipă și m-a invitat la ea.
Moș Petrică înlemnește și ridică din sprâncene:
– Mă Ioane, vezi de treabă, sau ai fluturi în izmene!
Și te-ai dus? Făcut-ai treabă? Povestește cum a fost?
Băgat-ai lemnele în sobă, sau ai mers fără vre-un rost?
– Cum să fie? A fost bine. La primul parcă zburam,
A fost ca în tinerețe, pe dealuri când alergam.
La al doilea, cu lupte și dureri pe la genunchi,
Ce să-i faci, că bătrânețea îți mai dă câte un junghi.
– Ioane, ai luat viagra, zise Petre intrigat.
Nu am luat nimic, măi Petre, să nu-mi fie cu păcat.
– Ioane mi-e greu a crede, poți să zici tu tot ce vrei,
Dar nu ești ca-n tinerețe să reziști până la trei.
– La trei am zis că-mi dau duhul, zice Ion cu supărare,
Mă țineam de toate alea, ce dureri aveam de șale!
Petrică nu scoate-o vorbă doar mustața răsucește:
– Zi, Ioane, ce-ai luat de lupți așa vitejește?
– N-am luat nimic, măi Petre, dar dorința era mare.
– Și eu am dorinți Ioane, dar nu se mai face tare.
– Măi, Petrică, ți-e de șagă și gândești doar la păcat,
Ea stă la etajul patru și liftul era stricat…

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.