Elena Arnăuţoiu, cel mai important simbol al rezistenței anticomuniste, s-a stins din viață

Unul dintre cele mai importante simboluri ale luptei anticomuniste, Elena Arnăuţoiu (100 de ani), s-a stins din viață duminică seara. Sora fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu a fost una dintre femeile care au suportat chinurile din închisorile regimului comunist și care a luptat împreună cu familia sa pentru libertate.

Elena Arnăuţoiu s-a născut pe 12 aprilie 1919 la Nucşoara și a petrecut aproape șapte ani de închisoare. De-a lungul vieții sale, aceasta a avut nenorocul să își vadă toată familia murind. Cei doi frați ai săi au fost executați în timp ce erau prizonieri în penitenciarele comuniste, iar mama sa a murit după mai bine de 10 ani de carceră, potrivit Adevărul.

În perioada 1949 şi 1958, comuna Nucșoara, locul natal al Elenei Arnăuţoiu, a fost recunoscută pe plan european ca fiind singurul loc cu cea mai lungă rezistență împotriva comunismului. Aici a fost formată o alinață formată din 16 patrizani, condusă de frații Elenei, Petre şi Toma Arnăuţoiu. Grupul a fost susținut de întreaga comunitate, printre care și numeroase femei. Acesta a fost motivul pentru care Elena, împreună cu mama și cumnata sa au ajuns în închisoare.

Pentru întregul său sacirficiu și determinarea cu care a îndurat chinurile îngrozitoare din închisorile fostului regim, președintele Klaus Iohannis a decorat-o pe Elena Arnăuţoiu, în anul 2016, cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler pentru curajul de a lupta împotriva regimului comunist, mai menționeză Adevărul.

Pe lângă condițiile insuportabile și nenumăratele abuzuri suferite în închisoare, Elena Arnăuţoiu a declarat într-un interviu pentru Adevărul, care a fost cele mai grele momente petrecute acolo și ce a marcat-o cel mai mult: „Eram înnebunită când vedeam suferinţa şi chinurile femeilor care erau în celulă cu mine. Dar momentul care m-a marcat cel mai mult a fost ziua în care i-au dus pe fraţii mei Petre şi Toma să-i execute. Am aflat de la cineva acest lucru. Ulterior, la Jilava, în celulă cu mine era şi o cumnată, soţia lui Petre. Într-o zi, a venit o miliţiancă şi ne-a spus că a fost de faţă când l-au executat pe Toma. Această miliţiancă mă cunoştea, pentru că înainte să fie în Miliţie, fusese femeie de serviciu peste drum de casa mea. Şi când m-a văzut pe mine în celulă a rămas uimită. În ziua execuţiei, i-au dus pe toţi pe o bucată de pământ în jurul căreia erau 16 gropi. Primul pe care l-au executat a fost Toma. L-au dus în lanţuri la marginea gropii. A refuzat să fie legat la ochi şi a spus: „Vreau să văd cu ochii mei glonţul care mă va ucide“. Ultimele sale cuvinte au fost: „Trăiască Armata Română!“. Au tras în el, n-a murit de primul glonţ, l-au aruncat în groapă şi au turnat var peste el, aşa a murit. Ceilalţi 15 au fost executaţi la intervale de câte un sfert de oră.”

Comentarii

Leave a Reply