Fibromul uterin

Complicaţii ale sarcinii

Fibromul submucos interferează cu nidarea şi poate cauza avort recurent.

Diagnostic

Diagnosticul se stabileşte pe baza palpării bimanuale abdomino – vaginale.

Acesta poate fi confirmat de o scanare ultrasonografică a pelvisului sau de diagnosticul radiologic, în cazul în care fibromul este calcificat.

De asemenea, chiuretajul endouterin poate pune în evidenţă neregularităţi ale pereţilor cavităţii uterine.

Raclajul cavităţii uterine (hemostatic şi biopsic) precum şi examenul histopatologic al materialului raclat exclud existenţa carcinomului endometrial.

Celelalte tehnici imagistice: CT, MRI, sunt destul de costisitoare şi de obicei nu oferă mai multe detalii decât cele obţinute prin examenul clinic şi cel ecografic.

Histeroscopia poate fi utilizată pentru a vizualiza direct cavitatea uterină, permiţând obţinerea unor informaţii asupra dimensiunilor cavităţii uterine, asupra existenţei fibroamelor submucoase, care de altfel pot fi extirpate prin această metodă.

Laparoscopia, cu posibilitatea rezecării nodulilor subseroşi sau intramurali (miomectomie, miomectrectomie) câştigă din ce în ce mai mult teren printre tehnicile de investigaţie şi terapie.

Conduita terapeutică

Multe dintre femeile cu fibrom uterin nu necesită tratament.

Fibromiomul uterin mic este de obicei asimptomatic, însă dacă dimensiunea acestuia depăşeşte 10 cm tumora trebuie extirpată.

Nu există un tratament medicamentos pentru cura fibromiomului, dar o încercare terapeutică poate fi efectuată pentru reducerea metroragiei utilizând intermitent suplimentarea progesteronică prin administrare de progestative de sinteză şi/sau administrarea unor antiprostaglandine, care de fapt ameliorează dismenoreea secundară şi în unele cazuri chiar micşorează fluxul sanguin.

În unele cazuri raclajul hemostatic al cavităţii uterine îşi dovedeşte eficienţa pentru o perioadă scurtă de timp.

La tinere sau la pacientele la care este necesară păstrarea funcţiei reproductive, îndepărtarea fibromiomului prin excizie chirurgicală miomectomie şi/sau miometrectomie este indicată, putând fi executată laparoscopic sau clasic.

Această procedura implică incizia pseudocapsulei fibromului, reducerea volumului tumorii şi închiderea cavităţii, prin suturarea cu fire întrerupte resorbabile.

Miomectomia este însoţită de o rată de morbiditate ceva mai mare decât histerectomia, din cauza formării hematomului în cavitatea fibromului extirpat şi a infecţiei secundare.

Este aproape imposibilă îndepărtarea tuturor nodulilor fibromatoşi; existând posibilitatea ca nodulii reziduali să crească din nou şi să ducă la reapariţia fibroamelor.

În cazurile în care păstrarea funcţiei reproductive nu este dorită, tratamentul chirurgical constă în efectuarea histerectomiei totale sau (subtotale în caz de col îndemn) cu sau fără anexectomie pe cale laparoscopică sau clasică.

Recent au fost introduse o serie de tehnici noi în arsenalul terapeutic: mioliza sau embolizarea arterei uterine şi cu toate că eficacitatea lor încă nu a fost suficient probată acestea sunt deja din ce în ce mai des utilizate, ca alternative terapeutice de primă alegere.

Bibliografie selectivă

Armstrong CA, Caird L, et al. Fibroid embolisation a technique not without significant complications.BJOG, 2001;108(1):132-132.

Armstrong CA, Nichols D, et al. Uterine artery embolisation for symptomatic uterine fibroids-A District General Hospital experience. (oral presentation), Northern Obstetrical and Gynecologycal Society, Annual Meeting, UK, 2000.

Beckmann CRB, Ling FW, et al. Uterine leiomyoma and neoplasia. In: Obstetrics and Gynecology, 4-th ed. Lippincott Williams & Wilkins, 2002:568-576.

Spies JB, Ascher SA, et al. Uterine Artery Embolization for Leiomyomata. Obstet & Gynecol, 2001;98(1):29-34.

Share and LIKE:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pagini: 1 2 3 4

Lasă un răspuns