Fiziologia aparatului genital

CICLUL MENSTRUAL

Faza I: menstruaţia şi faza foliculară

În cazul în care ovulul eliberat în ciclul anterior nu a fost fertilizat, ca rezultat al interacţiunii hipotalamo-hipofizo-ovariene se iniţiază un nou ciclu.

Prima zi a sângerării menstruale este considerată întâia zi a ciclului menstrual.

În timpul menstruaţiei endometrul este îndepărtat, ca răspuns la prăbuşirea nivelului seric al progesteronului şi urmează faza foliculară, în care se reînnoieşte stratul funcţional al endometrului, în vederea implantării unui eventual ovul fertilizat.

Durata normală a ciclului menstrual este de 3–5 zile, iar cantitatea de sânge pierdută este de aproximativ 30–50 ml de sânge, închis la culoare şi fără cheaguri, uneori putându-se identifica în sângele exteriorizat şi o serie de elemente tisulare endometriale.

În primele două zile ale ciclului pot surveni o serie de crampe uterine, induse de prostaglandinele eliberate din endometru în timpul ciclului.

Endometrul secretor sintetizează prostaglandine (PGF2) sub influenţa progesteronului. Conţinutul endometrial de PGF2 este mai mare în faza secretorie decât în cea foliculară şi cel mai mare la începutul menstruaţiei, moment în care formarea şi eliberarea prostaglandinelor declanşează contracţii uterine şi spasme vasculare determinând apariţia durerilor ischemice.

Prostaglandinele, prin contracţiile uterine contribuie la exteriorizarea sângelui menstrual.

Menstruaţia marchează începutul fazei foliculare, când nivelurile plasmatice de estradiol, progesteron şi LH ating valorile cele mai scăzute şi doar FSH-ul prezintă valori crescute, valori care încep să crească aproximativ cu două zile înainte de declanşarea fluxului catamenial, fiind implicat în maturizarea unui alt grup de foliculi ovarieni şi în selectarea foliculului dominant, care va ovula.

FSH-ul acţionează asupra receptorilor din celulele granuloase, stimulând diferenţierea şi mitozele celulelor granuloase care încep să secrete estradiol; astfel, estradiolul din plasmă începe să crească în ziua a 4-a şi stimulează receptorii pentru LH din celulele tecale, pregătindu-le pentru o secreţie crescută de precursori androgenici ai estradiolului şi de asemenea, pregătind celulele granuloase şi tecale pentru producţia de progesteron post ovulator.

Odată cu creşterea estradiolului apare un feed-back negativ asupra hipofizei, scăzând eliberarea de FSH şi un feed-back pozitiv asupra hipofizei, crescând eliberarea LH-ului.

În timpul fazei foliculare precoce a ciclului, raportul FSH/LH este >1; o dată cu progresiunea ciclului acest raport este <1, demonstrând efectele feed-back pozitiv şi negativ ale estradiolului asupra hipofizei.

Mărindu-şi dimensiunile, foliculii secretă atât androgeni cât şi estrogeni, iar raportul estradiol/androgeni din lichidul folicular este <1, iar foliculul devine unul atretic şi nu folicul dominat în care acest raport este >1.

Pe măsură ce foliculul dominanat secretă tot mai mult estradiol apare un feed-back pozitiv puternic, inductor al secreţiei hipofizare de LH.

Între zilele 11–13 ale ciclului menstrual normal, survine pick-ul secretor de LH, care iniţiază ovulaţia în primele 30–36 de ore şi determină expulzia ovulului din folicul şi transformă foliculul în corp luteinic şi ca urmare, facilitează producţia progesteronului în faza următoare a ciclului.

În momentul pick-ului de LH, chiar înaintea ovulaţiei, există o creştere concomitentă de FSH, dar de mai mică amploare.

Faza a II-a: ovulaţia

Mecanismul propriu-zis al ovulaţiei nu este încă pe deplin înţeles.

Cercetările efectuate pe animale au demonstrat că prostaglandinele din lichidul folicular joacă un rol esenţial în eliberarea ovulului, iar administrarea unor inhibitori ai sintezei de prostaglandine induce retenţia ovocitului în folicul, în faza luteală a ciclului.

Multe femei pot prezenta un spot sanguinolent dureros („mittelschmerz”) în momentul ovulaţiei, ca atare putându-se distinge cu exactitate acest moment.

Prin ecografie transvaginală se poate urmări procesul de creştere foliculară, maturaţia şi colabarea foliculului dominant postovulator, obţinându-se o serie de informaţii precise şi utile în special în tratamentul tulburărilor de fertilitate.

Faza a III-a: faza luteală

În această fază survine schimbarea secreţiei hormonilor sexuali de la predominanţa estradiolului la cea a progesteronului.

Odată, cu valul secretor, din momentul ovulaţiei, receptorii pentru LH leagă LH-ul iar mecanismele enzimatice ale celuleleor granuloase şi tecale sunt convertite pentru facilitarea producţiei de progesteron, a cărui sinteză începe cu aproximativ 24 de ore înaintea ovulaţiei şi creşte rapid după aceasta, atingând maximumul secretor la 3–4 zile după ovulaţie şi se menţine aproximativ 11 zile după ovulaţie.

În absenţa fertilizării şi a nidării, producţia de progesteron scade brusc şi iniţiază mecanismele care declanşază noul ciclu catamenial.

Producţia de progesteron adecvată este indispensabilă nidării oului în endometru şi susţinerii gestaţiei în debutul primului trimestru de sarcină.

Dacă creşterea iniţială de FSH este insuficientă, iar pick-ul secretor de LH nu atinge amplitudinea maximă, survine o fază luteală inadecvată ce duce la o producţie insuficientă de progesteron pentru a permite nidarea.

Activitatea corpului luteinic durează 13–14 zile dacă nu a survenit o sarcină, dar în cazul fecundării ovulului şi a nidării apare secreţia precoce de hCG, care prelungeşte viaţa corpului galben denumit acum corp galben de sarcină, pentru încă alte 6–7 săptămâni.

În absenţa sarcinii, odată cu involuţia corpului luteinic şi cu diminuarea secreţiei de progesteron, FSH-ul începe să crească, pregătind femeia pentru ciclul menstrual următor.

Share and LIKE:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pagini: 1 2 3 4 5 6

Lasă un răspuns