I.G. Duca (1879-1933), asasinat pe peronul gării din Sinaia, la 29 decembrie 1933

29 decembrie, comemoram sfârșitul tragic al primului ministru liberal, I.G. Duca (1879-1933), asasinat pe peronul gării din Sinaia, la 29 decembrie 1933, de către o bandă de fanatici fără minte care prin acest act odios aruncau România în vârtejul dictaturii lui Carol al-II-lea și a dictaturilor care au urmat până la căderea regimului comunist în 1989.

Încheind un şir de personalităţi, I. G. Duca (1879-1933), care şi el fusese unul dintre făuritorii României Mari, ca secundant credincios al lui Ion I. C. Brătianu şi, totodată, cel care a consemnat în amintirile sale sfârşitul a doi regi şi a principalilor conducători ai partidului său, avea să aibă unul dintre cele mai tragice sfârşituri.

După dispariţia lui Vintilă Brătianu, i-a revenit lui să-i conducă pe liberali şi, de asemenea, tot el a condus, efemer, între 14 noiembrie şi 29 decembrie 1933, cel dintâi guvern liberal format în timpul domniei lui Carol al II-lea. Aducerea la guvernare a lui Duca a reflectat o evidentă uzare a guvernărilor naţional-ţărăniste, dar, totodată, a fost şi rezultatul unor abile manevre ale regelui şi ale camarilei sale. Este adevărat că liberalii au dorit să forţeze plecarea celui de al treilea guvern condus de Alexandru Vaida-Voievod (ianuarie-noiembrie 1933). plănuind o uriaşă manifestaţie pentru 15 noiembrie, dar regele le-a venit în întâmpinare, forţând plecarea lui Vaida. Atât Armand Călinescu, cît şi C. Argetoianu au notat „răceala monarhului“ şi că a fost vorba de o adevărată „concediere“, ultimul remarcând că regele îi primise demisia lui Vaida, la 12 noiembrie, „cu o vădită plăcere”.

Carol II a încredinţat sarcina formării noului guvern lui Duca. Au urmat două zile în care au fost încercate mai multe formule de alianţe guvernamentale, pentru ca, după refuzul lui Gheorghe I. Brătianu şi al lui Octavian Goga, ca şi după rezolvarea unor disensiuni interne liberale să se ajungă la formula guvernului liberal cu „bătrâni“ şi „tineri“ pe care Duca l-a format, la 14 noiembrie, când miniştirii au depus jurământul. Vizitând-o pe Eliza Brătianu, în aceeaşi zi, aceasta i-a mărturisit însă fără înconjur că se teme pentru viaţa lui!

Parlamentul a fost dizolvat şi s-au fixat alegeri pentru 20 decembrie 1933. În seara zilei de 6 decembrie, Duca a rostit o cuvântare la radio, în care s-a declarat împotriva „nationalismului violent şi distructiv“, dar pentru „un naţionalism creator, ordonat şi fecund“, respingând „deopotrivă extremismul de stânga, ca şi cel de dreapta“. Trei zile mai târziu, guvernul condus de I. G. Duca a hotărât dizolvarea Gărzii de Fier. Nicolae Titulescu insistase pentru această măsură, ameninţând chiar cu retragerea sa din guvern. Potrivit lui Argetoianu, regele fusese chiar convins de Titulescu să încredinţeze lui Duca guvernarea, deoarece acesta era singurul capabil de a scoate Mişcarea Legionară în afara legii. Două săptămâni mai târziu au avut loc alegerile, câştigate de liberali, care au dobândit peste 50% din voturi şi la care legionarii n-au putut lua parte în urma dizolvării Gărzii de Fier.

În ziua de 29 decembrie 1933, Duca a fost chemat de rege, la Sinaia, surprinzându-l chemarea, întrucât nu existau probleme stringente care s-o reclame în zilele de sărbătoare de Crăciun şi de Noul An ce se apropia. După o audienţă de două ore, primul ministru, însoţit de doctorul Ion Costinescu, s-a îndreptat spre gară. Pe peron a fost aruncată o petardă şi apoi Nicolae Constantinescu, unul dintre cei trei executanţi, s-a putut apropia de Duca în aşa măsură încât i-a tras cinci gloanţe în ceafă, ucigându-l pe loc. Atât asasinul, cât şi complicii săi, Belimace şi Caranica, au putut fugi, trăgând focuri de revolver care au rănit pe dr. Costinescu. Deşi Eugen Cristescu semnalase primejdia asasinării primului ministru, organele de siguranţă manifestaserä o evidentă lipsă de vigilenţă.

După cum şi asupra domnitorului Cuza au planat învinuiri privind asasinarea lui Barbu Catargiu (în 1862), tot astfel şi regele Carol II a fost bănuit de a fi stat la spatele asasinatului lui Duca sau de a-l fi încurajat. În fapt, încredinţând guvernarea lui Duca cu intenţia scoaterii legionarilor în afara legii şi ştiind totodată că această operaţie incumba un mare risc, Carol II spera să elimine politic pe incomozii legionari şi, totodată, în cazul reacţiunii acestora, putea scapa şi de un conducător al liberalilor care refuza să se supună voinţei şi planurilor sale.

Oricum, chemarea aproape intempestivă a lui I. G. Duca la Sinaia, lipsa de măsuri de protecţie, deşi se cunoşteau planurile de suprimare a primului ministru şi mai ales atitudinea pe care regele a înţeles s-o adopte după asasinare ridică, în orice caz, nişte semne de întrebare, Carol II a acceptat cu greutate ca trupul neînsufleţit al primului său sfetnic să fie depus „într-o sală de jos a castelului Peleş, lângă camerele servitorilor“, până în ziua următoare, cum nota Argetoianu. Regele a transmis condoleanţe printr-un aghiotant rudelor primului său ministru – fratele şi soţia -, fară a le primi el. La funeralii, Duca fiind şi el expus la Ateneu, monarhul n-a participat, ceea ce a supărat-o pe regina Maria, „bolnavă de mâhnire“ când a aflat că fiul ei fusese „prea înspăimântat ca să asiste la funeraliile primului său ministru“.

Sfârşitul tragic al lui I. G. Duca avea să inaugureze un şir de morţi violente „la nivel înalt“ în istoria contemporană a României. Corneliu Z. Codreanu (1938), Armand Călinescu (1939), cei executaţi la Jilava – printre care un fost prim-ministru, Gheorghe Argeşanu – sau asasinaţi în alte locuri, în acel dramatic şi sângeros noiembrie 1940 (bunăoară, Nicolae Iorga, şi el fost premier, şi Virgil Madgearu), aveau să-i urmeze lui Duca, în următorii ani, deschizându-se o eră de violenţă şi o succesiune de asasinate şi execuţii, în pragul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, în timpul căruia şi în urma căruia numărul victimelor politice la înalt nivel avea să fie atât de mare.


sursa: Dosarele istoriei, An III, Nr.4(20), 1998

sursa: https://istoriiregasite.wordpress.com/

Comentarii

Leave a Reply