Mason-Eye

Nu fi prost – votează ca deșteptul!

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Se pare că românii în ultimii ani se împart în două categorii: proști și deștepți. Deștepții sunt ăia care votează cum votăm noi, proștii sunt ăia care votează altfel. Nu-i așa?

Păi… Nu prea. Din logică, filozofie, psihologie și din bun simț, putem să ne informăm și să vedem exact cum votează un prost și cum votează un deștept, folosind criterii total obiective.

 

Cum votează un prost?

  1. Prostul votează cu ură. Un prost se poate identifica foarte ușor dacă suferă de ură cronică. Nu neapărat că e el prost de la natură, ci din cauză că ura te face prost și îți suprimă gândirea. Ura îți suprimă și umanitatea, empatia, moralitatea, logică, bunul simț, ura te face prost de tot. (Prostul spune des „Huoooo!”)
  2. Prostul vede în alb-negru. Partidul preferat e un sfânt și partidul pe care îl urăște este Satana, toți merită „la pușcărie”, „toți e corupți”, lozinci lozinci, etc
  3. Prostul suferă de disonanță cognitivă – în loc să își modifice părerile în funcție de realitate, își modifică realitatea că să se conformeze părerilor. Prostul nu crede nimic ce nu-i convine. Dacă prostul aude că un partid pe care îl urăște a făcut ceva bun, zice că-i minciună. (Dacă tu îi arăți de exemplu creșterea economică de la INS, el zice „minte, inflație, m**e!”)
  4. Prostul crede că el nu greșește niciodată. De aia nici nu consideră vreodată să își evalueze opiniile, să vadă dacă sunt aliniate la realitate.
  5. Prostul e reducționist. Prostul reduce toate dezbaterile, indiferent de cât de complexe sunt, la lozinci stupide care nu au nici o treabă cu realitatea(„Jos X”, „cu X la pușcărie”, „X e infractor”, „da scăpăm țara de X”).
  6. Prostul gândește în lozinci. El nu poate argumenta de ce susține o anumită poziție, la orice întrebare el are lozinci pregătite. De exemplu: tu-„ce părere ai de programul start-up nation?” El- „La pușcărie corupții!”
  7. Prostul e laș. Când îl întrebi ceva sau îl rogi să argumenteze o poziție, el aruncă cu praf în ochi, sau fuge de dezbatere. Tu zici de mărirea puterii de cumpărare, prostul zice „dar ăștia e corupți, n-au făcut nimica”.
  8. Prostul iubește ipocrizia. Prostul se va contrazice, și nu are nici o problemă să susțînă, de exemplu, un președinte care face același lucru pentru care un oponent politic a fost condamnat.
  9. Prostul are încredere în persoane, nu argumente. El judecă argumentele după persoană, nu persoană după argumente. Dacă idolul prostului spune ceva, prostul recită întocmai.
  10. Prostul e manipulabil, e imun la logică și argumente, dar foarte receptiv la tehnicile de manipulare. Dacă încerci să îi explici că a fost manipulat, te înjură înainte să termini explicația.
  11. Prostul citește numai titlurile în presă, și uneori primul paragraf, numai dacă e de acord cu titlul.
  12. Prostul își ia știrile de la sursele care îi convin lui. Niciodată nu se uită la al, el doar îi înjură pe ceilalți și spune că manipulează. Ai lui nu manipulează, sunt sfinți. Dar dacă tu te uiți la ceilalți, te înjură. („Cee, asculți la mincinoșîi aia? Aia țin cu corupții!”)
  13. Prostul te judecă/înjură pentru opțiunile politice. „Cee, ai votat cu ăia? Da ce, ești corupt sau ai vreun interes?”

 

Cum votează un deștept?

 

  1. Deșteptul nu lasă ura să îi influențeze gândirea sau deciziile. El gândește la rece, logic.
  2. Deșteptul vede nuanțele de gri. Știe că nimeni nu e perfect, și își alege lucrurile cele mai importante pentru el și votează în baza lor, țînând cont și de bune și de rele.
  3. Deșteptul își schimbă opiniile. El analizează dovezile și își ajustează credința în funcție de realitate, chiar daca este incomodă.
  4. Deșteptul nu își lasă propriul orgoliu să stea în calea realității. Acceptă că și el poate greși în aprecieri, și deseori le evaluează.
  5. Deșteptul înțelege că uneori lucrurile sunt mai complexe decât la prima vedere, și încearcă să înțeleagă toate aspectele importante. (De exemplu când X declară ceva, își pune întrebarea „ce motivație are să mintă?”).
  6. Deșteptul gândește în argumente, nu lozinci. Deșteptul știe că lucrurile complexe nu pot fi reduse la propozițîi de 5 cuvinte și o înjurătură.
  7. Deșteptul e curajos în dezbateri. El nu fuge niciodată de o temă, fie ea și incomodă pentru punctul său de vedere. Nu aruncă praf în ochii lumii, și se folosește de argumente logice pentru a convinge, nu manipulări.
  8. Deșteptul nu iartă ipocrizia. El gândește principial și valoric, și nu se lasă păcălit de persoane care se contrazic.
  9. Deșteptul crede în argumente, nu persoane. El apreciază persoanele în funcție de argumente, nu argumentele în funcție de persoane. Dacă are idoli, le recunoaște defectele. Când votează, deșteptul se uită mai întâi la rezultate (ex: creșterea economică, creșterea puterii de cumpărare, etc), nu la persoanele demonizate („X e corupt, să-l dăm afară pe X din politică”).
  10. Deșteptul nu e ușor de manipulat. El cunoaște multe tehnici de manipulare și argumentare și le recunoaște imediat. Dacă îi spui deșteptului că cineva l-a manipulat, el te întreabă cum și cu ce tehnici, și care sunt dovezile pe care te bazezi. Dacă ai argumente solide, le acceptă.
  11. Deșteptul citește articolele în întregime. El știe că jurnaliștii se bazează pe titluri și primul paragraf pentru a manipula 80% dintre cititori.
  12. Deșteptul e atent la mai multe surse, deoarece știe că jurnaliștii manipulează. El știe exact cine manipulează, cum și în ce direcție.
  13. Deșteptul nu te înjură și nu te consideră prost pentru opțiunile politice Dacă nu e de acord cu tine, măcar te întreabă de ce ai un anumit punct de vedere și te invită la dezbatere (dacă accepți).

    Așa că… nu fi prost. Votează ca deșteptul!

sursa: https://danielscurtu.wordpress.com/


Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

two + ten =