Obiceiuri străvechi ale românilor, de Anul Nou

Anul Nou, la români, se sărbătorește în mai multe feluri, în funcție de evenimentele care au loc, dar mai ales ținând cont de obiceiurile tradiționale din fiecare zonă. Astfel, în Sudul și Sud-Estul României, la cei care au bebeluș, Anul Nou se sărbătorește respectând un ritual străvechi, de pe vremea geto-dacilor: “Datul de grindă” al copilașului.

“Datul de grindă” se păstrează din vremea geto-dacilor și se celebrează de Anul Nou, la bebeluși, în primii trei ani de viață. La început, acest ritual s-a săvârșit de către preot, dar numărul de copii fiind mare, s-a dat dezlegare pentru oficierea acestui ritual de către moașa copilului, naș sau chiar tatăl.

Se spune că liderul militar al geto-dacilor petrecea ore bune de consiliere religioasă și nu numai cu Marele Preot. Odată, i-ar fi spus lui Zamolxe: “Sunt vremuri grele pentru popor și ne așteaptă perioade și mai vitrege, războaie și alte nevoi. Mă gândesc cu amărăciune la faptul că se nasc din ce în ce mai puțini băieți și aceștia sunt cam piperniciți. Or, pentru a face față năvălirilor barbare, avem nevoie de bărbați înalți și puternici. Ce să facem?”

Zamolxe s-a rugat și Dumnezeu i-a spus să facă acest ritual: “Pentru săvârșirea ritualului este nevoie de o masă, un fier, o pâine împletită, trei bănuți. Cel care oficiază slujba se spală pe mâini, ia copilul de subțiori și îl așază cu piciorușele pe bucata de fier, după care îl ridică până sus, la grindă, apropiindu-l cu creștetul capului, spunând: ”fie ca acest prunc să fie sănătos și să crească mare și puternic ca fierul”. Aceasta se face de trei ori, după care îl dă pe copil părinților. Acest ritual să se facă în prima zi din an, la orele dimineții și să se repete în primii trei ani de viată ai copilului”.

Acest obicei este din moși-strămoși, la început s-a făcut numai la băieți, dar după un anumit timp s-a extins și la fete. Interesant este că se păstrează până în zilele noastre. Din păcate, sunt unele locuri unde această tradiție s-a pierdut. De fapt, istoricul Herodot avea să descrie poporul dacilor ca fiind “cei mai viteji și mai drepți” dintre traci.

De la Zamolxe se păstrează și se practică și astăzi mai multe ritualuri. De altfel, într-unul din dialogurile lui Socrate, acesta povestește cum a învățat de la un preot al lui Zamolxe faptul că mai întâi trebuie purificat sufletul și apoi vindecat trupul. Această idee geto-dacă se va regăsi în practica isihasmului de mai târziu.

De exemplu, ritualul de stimulare a curajului ostașilor era sfințirea cu apă din Dunăre, obicei care se oficiază și în zilele noastre, la Bobotează.

Sorcova

Anul Nou este marcat în comunitatea românească, de urarea cu plugușorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca și jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești. Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi, desigur precreștin, dar care, în timp, a ajuns să facă, s-ar zice, casă bună cu creștinismul. Cântecele respective atrag norocul sau binecuvântarea asupra oamenilor și gospodăriilor, pentru tot anul care urmează. Trebuie spus că Plugușorul și Sorcova sunt legate de înnoirea anului, neavând nici o legătură cu ciclul religios al Crăciunului.

În vechime se colinda cu o mlădiță înmugurită de măr. Ea se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei și până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită. Așa ne explicăm și de ce în colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Astăzi sorcova este confecționată dintr-un băț, în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

Bacheta se înfășoară în sârmă, apoi pe cadrul creat se prind alte bucăți de sarmă, modelate în tulpini. Fiecare sârmă este înfășurată în beteală de pom argintie. Hârtia creponată se împăturește la întâmplare, în încercarea de a imita aspectul de floare, pentru a face pompoanele sorcovei. Pentru un pampon se pot folosi 2 – 3 flori, în diverse culori, legate direct cu sârma. După ce au fost realizate, sunt fixate pe băț.

Numele de „sorcovă” vine de la cuvântul bulgar „surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.

Cu sorcova se bătea de mai multe ori umărul unei anumite persoane, jucând rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite sănătate, tinerețe și fertilitate celui vizat. Ziua când copiii mergeau cu sorcova era dimineața de Anul Nou.

Textul Sorcovei variază ușor în funcție de regiune. Iată câteva forme:

Sorcova – varianta 1:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!

Sorcova – varianta 2:
Să trăiți, să trăiți,
Întru mulți ani fericiți
Și ca pomii să-nfloriți
Și ca ei să-mbătrâniți
Și ca toamna cea bogată;
Fie casa-ndestulată
Tot cu mesele întinse,
Cu făcliile aprinse,
Să petreceți împreună,
Până-n veci cu voie bună.

Sorcova – varianta 3:
Sorcova
Vesela,
Să trăiți
Să-mbătrâniți,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir.
Câte pietricele
Atâtea mielușele;
Câți bolovani
Atâția cârlani;
Cate cuie sunt pe casă,
Atâția galbeni pe masă.

Sorcova – varianta 4:
Câtă șindrilă pe casă,
Atâția galbeni pe masă;
Cât grâu în ogor,
Atâtea vite-n obor;
Câte paie-n bătătură,
Atâția copii în pătură;
Cât păr într-un cojoc,
Atâția copii la foc;
Câtă frunză pe umbrar,
Atâția bani în buzunar!

Sorcova – varianta 5:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca vița de vie
La Sfânta Marie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.

<a href=”https://www.hostbiz.ro/datini-traditii-si-obiceiuri-romanesti-in-luna-decembrie/”>Datini, tradiții și obiceiuri românești în luna decembrie</a>

sursa: http://azm.gov.ro/datini-traditii-si-obiceiuri-romanesti-in-luna-decembrie/#

Comentarii

Leave a Reply