OBNUBILARE

OBNUBILARE, s. f. / obnubilation, s. f. / obnubilation. [Lot. obnubilatio, -onis = innowwe., de. [a ohnubilare = a acoperi cu un nor (ob = in fata; nubila, -orum = nori).} Stare de apatie, de torpoare, cu tulburarea starii de constienta, in care functiile psihice sunt incetinite, iar pragul perceptiei este crescut. Ca urmare, contactul si orientarea in mediul ambiant sunt diminuate. Se observa indeosebi in epilepsie si in sindroamele postcomotionale.

Leave a Reply