Poveste: Casa de la jumătatea drumului

”Pe povârnişul unei pitoreşti coline din Italia, la jumătatea drumului dintre Veneţia şi Verona, se afla un mic han. într-o noapte, poposi acolo un drumeţ.
— Încotro mergi? îl întrebă hangiul.
— Sunt din Veneţia şi mă duc să mă stabilesc la Verona, răspunse drumeţul. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Verona?

— Cum erau oamenii din Veneţia? întrebă hangiul.
— Sunt nişte oameni înfiorători! exclamă drumeţul. Sunt indiferenţi, reci şi distanţi. Nu ridică niciodată un deget ca să-i ajute pe ceilalţi. De aceea am plecat.
— Hm, făcu hangiul, atunci n-o să-ţi placă la Verona… Oamenii de acolo sunt exact la fel!

Dezamăgit de spusele hangiului, drumeţul se retrase în odaia lui.
Mai târziu, în aceeaşi noapte, sosi încă un drumeţ.
— Încotro mergi? îl întrebă hangiul.
— Sunt din Verona şi mă duc să mă stabilesc la Veneţia, răspunse cel de-al doilea drumeţ. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Veneţia?
— Da’ oamenii din Verona cum erau? întrebă hangiul.
— Sunt oameni minunaţi! exclamă drumeţul. Sunt atenţi, calzi, prietenoşi şi săritori la nevoie. Mi-a părut rău să-i părăsesc.

— Atunci o să-ţi placă la Verona, spuse hangiul. Oamenii sunt exact la fel!
Morala: Ceilalţi reacţionează faţă de tine în acelaşi fel cum îi tratezi tu pe ei.”

//Abilitati de comunicare de Allan & Barbara Pease 

Leave a Reply