abat

abát, abătút, a abáte v. tr. (lat. pop. abbatíere, it. abáttere, fr. obattre, sp. abatir pg. abater. V. bat. Fac să-șĭ schimbe drumul sau direcțiunea: a abate un pîrău, (fig.) a abate pe cineva de la răŭ V. refl. Mă dau în lăturĭ, îmi schimb drumu pe la: înturnîndu-se acasă, s’a abătut și pe la noi. Fig. A-ți abate ceva, a-ți cășuna, a-ți veni o dorință subită: ĭ-a abătut să plece. I-a abătut ca luĭ Drăgoĭ de …
Continuă lectura abat