Defăimarea

Defăimarea — de asemenea calomniere, ponegrire, sau bârfire — este, în sens general, acțiunea de a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva, prin care se duce atingere bunei reputații (faimei) de care se bucură.  În sens juridic, defăimarea este comunicarea unor afirmații care clamează, stabilesc sau implică în mod expres fapte care pot prejudicia imaginea …
Continuă lectura Defăimarea

defaimare

defăimáre sf [At: DOSOFTEI, PS. 42/12 / V: ~fai~, ~faium, ~fam~, ~ăm~, desf~, difaim~ / Pl: ~mắri / E: defăima] 1 (Înv) Îndepărtare cu dispreț și dojană a unei persoane Si: defăimat1 (1), (înv) defăimăciune (1), defăimătură (1). 2 (Înv) Subapreciere. 3 (Înv) Desconsiderare. 4 (Înv) Înjosire. 5 (Înv) Umilire. 6 (Înv) Detestare. 7 Vorbire de rău a cuiva Si: bârfire, defăimat1 (7), ponegrire, (înv) defaimă (1), defăimăciune (7), defăimătură (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10Hulire. 11 (Îvr; îe) A lua în ~ A lua în batjocură. 12-13 Compromitere a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: defăimat1 (11-12), (înv) defăimăciune (11-12), defăimătură (11-12). 14 (Înv) Decădere. 15 (Înv) Profanare. 16 (Înv) Critică vehementă Si: defăimat1 (15), (înv) defăimăciune (15), defăimătură (15). 17 (Înv) Condamnare. 18 (Înv) Stigmatizare. 19 (Îvr) Anulare a unui act Si: defăimat1 (18), …
Continuă lectura defaimare