Video: Muzeului Astra din Sibiu

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Muzeul în aer liber „ASTRA” este cel mai mare de acest fel din ţară şi unul dintre cele mai întinse din Europa.

Situat în apropiere de Sibiu, Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA”  conţine creaţii ale civilizaţiei populare tradiţionale, pre-industriale româneşti. Casele, atelierele şi complexele de clădiri sunt presărate în jurul unui lac, printre copacii Dumbrăvii Sibiului. Accesul în zonă se poate face pe şoseaua de legătură între Sibiu şi Răşinari, la 3 km de oraş. Se poate ajunge cu maşina, autobuzul şi tramvaiul.

Peisajul de vis în care este amplasat muzeul l-a făcut pe reputatul muzeolog olandez Bernet Kempers, încă din anul 1966, să numească muzeul sibian „cel mai frumos muzeu în aer liber din Europa” cu păduri răcoroase şi poieni însorite, străbătute de un râuleţ ce mişcă roţile morilor de apă, având în mijloc un lac de 6 ha, în care se oglindesc morile de vânt dobrogene şi construcţiile pescarilor din Delta Dunării şi pe care sunt expuse mori şi poduri plutitoare (la care se ajunge cu lotcile pescăreşti ancorate la debarcader).

Muzeul se întinde pe o suprafaţă de 96 de hectare şi este străbătut de 10 km de alei, cu numeroase locuri de popas. În cadrul celor două expoziţii permanente sunt prezentate distinct, perfect delimitate spaţial şi tematic, lumea de ieri a satului românesc (muzeul etnografic în aer liber, ce ocupă 42 ha) şi reflexul acesteia în conştiinţa artistică contemporană (expoziţia de sculptură modernă în lemn, cu opere realizate de reputaţi artişti români şi străini, inspirate din universul satului tradiţional, căreia îi sunt destinate 3 ha).

 

400 de case reconstruite

Cu un patriotism înflăcărat, Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) deschidea la Sibiu, în 1905, un muzeu etnografic românesc, care urma să pună în valoare, mai cu seamă după 1918, cultura tradiţională din Ardeal şi de peste munţi. Dar poate că cea mai importantă iniţiativă luată la Sibiu a fost crearea în 1963 a unui muzeu al tehnicii populare, în Pădurea Dumbrava, cu sprijinul direct al Academiei Române. Cele patru sectoare tematice iniţiale, care grupau ocupaţiile, meşteşugurile şi tehnica populară tradiţională din România, s-au îmbogăţit în decursul timpului cu tot mai multe monumente etnografice, pentru ca, în final, să mai fie adăugate încă două sectoare (după 1990), rezultând o colecţie impresionantă.

Muzeul în aer liber ASTRA este cel mai mare de acest fel din ţară şi unul dintre cele mai întinse din Europa. De pe întreg cuprinsul României au fost aduse aici şi reconstruite de către specialişti în jur de 400 de case ţărăneşti, edificii rurale autentice şi instalaţii tradiţionale: locuinţe simple, gospodării de meşteşugari, biserici, hanuri, pavilioane, porţi, fântâni, mori (cea mai completă colecţie de mori din lume), ateliere, căruţe, teascuri, cuptoare, etc.

 

În căutarea comorilor ţărăneşti

Potrivit descoperă.ro, de la poarta principală de acces, coborând treptele pe lângă o clădire rezervată serviciilor turistice, se ajunge la o primă răscruce de drumuri, chiar în bucla lucioasă a lacului din mijlocul parcului. Indicatoarele din lemn aruncă privirea vizitatorul în toate direcţiile, dar cea mai bună alegere se face după harta primită la intrare şi după curiozitatea, timpul şi răbdarea fiecăruia.

Pe marginea sudică a lacului, mergând spre stânga faţă de intrarea principală, se înşiruie câteva mijloace de transport tradiţionale, pentru apă şi pentru uscat. De pe podul plutitor pe cablu, din Turnu Roşu (jud. Sibiu), se zăreşte cel mai bine cum malul împădurit şi marea de stuf se leagă prin undele line, trezite din când în când de raţele sălbatice. Până la pavilionul căruţelor, e o aruncătură de băţ.

Mai departe, spre vestul lacului, alte mori îşi trec paletele prin pâraie: cea din Bihor, cea din Cluj, una cu roată verticală, alta cu ciutură, câteva din Hunedoara, altele din Mehedinţi şi Caraş. Printre ele se răsfiră „edificii de utilitate publică”, adică locurile de răsfăţ în timpul liber: cârciuma ţărănească, popicăria, hanul, pavilionul de joc şi un scrânciob de toată frumuseţea.

De la cămările şi sistemele de depozitare se urcă o pantă lină spre dreapta, până printre uleiniţele şi teascurile din jurul câtorva gospodării tradiţionale, cu acoperişuri înalte de paie, uscate de lumină şi pătate de muşchi verde.

Pe fruntea de deal, în zona destinată pomiculturii şi viticulturii, o casă deosebită se zăreşte în spatele unor butuci golaşi de vie. E datată 1835 şi are arhitectura specifică Olteniei, fiind adusă din Vlădeşti. Treptele şi soclul din piatră, foişorul din lemn şi uşa arcuită de la pivniţă se potrivesc bine sub acoperişul mare.

Poiană cu stâne tradiţionale

Stânele tradiţionale s-au grupat într-o poiană largă, sub streşini de conifere, apărute ca prin farmec pe dealul cu fagi, carpeni, stejari ori ulmi. Mergând în continuare pe aleile din nordul lacului, priveliştea se transformă: casele sunt apropiate, zidurile înalte strânse-ntre bârne, iar lemnul porţilor şi al foişoarelor se încarcă de ornamente frumoase. Potrivit descoperă.ro, aceste gospodării bătrâne (jumătatea secolului XIX) au aparţinut meşteşugarilor din zona Sibiului, care prelucrau lână, straie vâltorite, cânepă. Dar ce surprinde prima privire este albastrul intens al pereţilor exteriori, numit popular „mândră Mărie”, un amestec de var stins şi piatră vânătă (sulfat de cupru).

Pe o altă costişă, casele olarilor, ale minerilor şi aurarilor formează o aşezare întreagă. Prin curţile din satul fără nume, instrumentarul ţărănesc stă la adăpost în ateliere, şoproane şi pivniţe, dar ce se poate observa imediat în spatele gardurilor din nuiele împletite sau din scânduri late sunt fântânile de tot felul şi cuptoarele de olărit, trase în pământ galben.

Două gospodării (una din jurul anului 1850, cealaltă din 1926) ale aceleiaşi familii au fost transferate din Găleşoaia (Gorj), un sat de olari azi destrămat, dar care în trecut fusese vestit pentru ulcelele din lut arse. Brâul fin sculptat în lemn de brad, decorând pridvorul, lasă umbre cu motive florale pe zidurile albe ale casei cu etaj.

Trecând în partea de est a lacului, ne întâmpină vârful ascuţit al turnului Bisericii Sf. Mihail şi Gavriil, aduse din satul Bezded, judeţul Sălaj. În biserică se oficiază cununii şi slujbe religioase de sărbători.

Distracţii de muzeu

Puţine muzee româneşti au partea de divertisment variată precum cea a Muzeului ASTRA din pădurea de lângă Sibiu. Plimbările pe jos sunt preferatele vizitatorilor ocazionali, ori ale abonaţilor fideli. Bicicletele sunt o opţiune, dar mai bine s-ar nimeri într-o amiază romantică închirierea unei căruţe ţărăneşti ori trăsuri. Când vremea e caldă, bărcile alungă păsările de pe lac.

Pe malul lacului, scena de spectacole folclorice se sprijină pe un ponton. Mai ales în timpul verii, aici vin să se întreacă maeştrii muzicii şi ai dansului. Dar tot pe scenă şi în apropierea ei se organizează multe festivaluri şi târguri.

Când nu e agitaţie prin muzeu, merită încercat jocul de popice în popicăria adusă din Răşinari (jud.Sibiu), unde ea fusese construită de meşterii populari în jurul anului 1920.

Expoziţiile temporare şi permanente atrag prin tematica populară, iar copiii au un spaţiu rezervat, Etno-Tehno-Parcul, pentru lecţiile de etnografie şi meşteşugărit.

În biletul pentru muzeul în aer liber ASTRA se include discret un dicţionar virtual de arhaisme şi regionalisme: dârstă, piuă, şteamp, găitănărit, poverne, boştinărit, curnic, târnaţ, cotroană, gomilă, joagăr, etc. La fel, un album vechi de familie, cu casele strămoşeşti.

sursa: monitorulbt.ro


Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

15 − eleven =