Ziua în care Ceaușescu a spus cel MAI TARE BANC din istoria României comuniste. Elena Ceaușescu a râs în hohote de la tribună: „Stați, NU APLAUDAȚI!”

Despre Nicolae Ceaușescu se spune că era o persoană jovială în particular. În plăceau comediile și nu de puține ori glumea pe seama apropiaților. Datele problemei se schimbau atunci când liderul comunist de la București se afla în fața unei audiențe mai numeroase. Discursurile sale interminabile nu conțineau niciodată ingredientele, care le-ar fi făcut ceva mai digerabile.

 

De la tribuna Sălii Palatului, Nicolae Ceaușescu vorbea despre imposibilitatea ca în România să se instaleze capitalismul:

Situația țărilor în curs de dezvoltare este deosebit de gravă. Mai mult de patru miliarde de oameni trăiesc în sărăcie, și în acest deceniu, situația lor a continuat să se înrăutățească, în timp ce, țările bogate, și din acestea desigur, un mic grup de bogați, au acumulat anual ZECI ȘI ZECI DE MILIARDE DE DOLARI din țările în curs de dezvoltare.

Este o situație care NU poate să continue mai departe! Așa reprezintă lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim. A INECHITĂȚII, A JAFULUI, A ASUPRIRII! Am cunoscut-o sute de ani, și o sută de ani sub capitalism, această. De aceea am declarat că pentru noi a apus întotdeauna o asemenea cale. Poporul nostru…se spune câteodată…că această se va întâmplă când o face plopul mere sau răchita micșunele… ”

În acel moment, sala a izbucnit în aplauze, participanții fiind acompaniați de elita de la tribună, unde se aflau inclusiv Elena Ceaușescu sau Constantin Dăscălescu.

În plin avânt apreciativ al oamenilor muncii, Ceaușescu întreupe ropotele de aplauze și cu zâmbetul de buze spune:

STAȚI, NU VĂ GRĂBIȚI SĂ APLAUDAȚI ÎNCĂ!!!”.

Lumea încremenește și se conformează. Inclusiv soția sa, care nu înțelege ce se întâmplă și de ce președintele republicii își întrerupe supușii din exercițiul de adulație.

După o pauză de câteva secunde, Ceaușescu își reia discursul. Trebuia să spună poanta, dar era nevoie și de o morală.

Genetica modernă a făcut progrese uriașe…. și e posibil să ne întâlnim cu plopi și cu răchită care să facă meri”.

În acel moment, sala erupe la propriu și Elena Ceaușescu râde în hohote și aplaudă zgomotos, în vreme ce Dăscălescu pare să-și șteargă lacrimile pe sub ochelari. Atât era de amuzat.

Dar, nici atunci,  chiar în asemenea situații, nu vom admite întoarcerea înapoi! Capitalismul în România a apus pentru totdeauna! poporul este adevăratul stăpân, și va rămâne veșnic stăpân pe destinele sale, pe bogățiile țării! ”.

Din păcate pentru el, minunile genetice aveau să-și arate colții câteva luni mai târziu când regimul de la București avea să cadă, iar cuplul prezidențial era executat la Târgoviște pe 25 decembrie 1989.

Leave a Reply